Cum se utilizează acest instrument?

Cine ar trebui să utilizeze acest instrument?

Ofițerul responsabil

Termenul „ofițer responsabil” este utilizat în mod generic pentru a desemna toți funcționarii care ar putea fi implicați și ar putea interacționa cu un solicitant de protecție internațională. Aceștia pot fi polițiști de frontieră, ofițeri de poliție, ofițeri responsabili cu înregistrarea, ofițeri de primire, asistenți sociali, ofițeri de caz din cadrul autorității decizionale etc. Instrumentul de față se adresează persoanelor care nu au cunoștințe de specialitate din medicină, psihologie, trafic de persoane sau alte domenii conexe. Din acest motiv, pentru multe dintre categoriile de nevoi speciale identificarea pe baza acestui instrument va reprezenta doar o etapă preliminară, care ar trebui să fie urmată de îndrumarea către un specialist. De asemenea, deși instrumentul face referire la un singur ofițer responsabil, ar putea fi promovată ca bună practică o abordare multidisciplinară a identificării și a sprijinului, care să presupună implicarea unor experți din diferite domenii.

Instrumentul a fost conceput în principal pentru funcționarii UE+, dar ar putea fi util în egală măsură oricărui alt specialist care intră în contact cu solicitanții de protecție internațională.

Cum se utilizează diferitele secțiuni ale instrumentului?

Instrumentul IPSN poate fi utilizat în diferite moduri, în funcție de cazul concret, de informațiile de care dispuneți și de obiectivul pe care îl urmăriți.

Instrumentul pune accentul pe identificare. Prin urmare, „primul pas” constă de regulă în utilizarea indiciilor. În continuare va trebui să efectuați o evaluare, pe baza informațiilor suplimentare pe care le aveți despre caz, a cunoștințelor și a experienței dumneavoastră, și să selectați dintre categoriile propuse de persoane cu nevoi speciale pe cele pe care doriți să le aveți în vedere („pasul al doilea”). În funcție de rolul pe care în aveți în cadrul sistemului de azil sau de interesul dumneavoastră pentru cazul respectiv, puteți apoi să selectați una sau mai multe dintre etapele de sprijin („pasul al treilea”).

Ca alternativă, puteți accesa direct conținutul din secțiunea „nevoi speciale”.

Pentru a obține îndrumările din secțiunea „sprijin”, trebuie să selectați etapa respectivă și una sau mai multe categorii, deoarece măsurile recomandate sunt adaptate în funcție de acestea.

Pentru mai multe informații despre diferitele secțiuni, a se vedea mai jos.

Cum se utilizează indiciile?

„Primul pas”

În general normal, utilizarea indiciilor reprezintă „primul pas” pe care îl parcurgeți în cadrul instrumentului IPSN, cu excepția situației în care identificarea nevoilor speciale a avut loc deja și doriți să accesați informații suplimentare despre categoria respectivă și/sau direct despre etapa de sprijin.

Pentru a înlesni procesul de identificare, indiciile sunt grupate pe categorii (cum ar fi vârsta, situația familială, indicatori psihosociali, indicatori  situaționali etc.) și, în unele cazuri, pe subcategorii. Fiecare indiciu este corelat cu una sau mai multe categorii de persoane cu nevoi speciale.

Ar trebui să selectați oricâte indicii considerați a fi aplicabile solicitantului în cauză, pe baza observațiilor dumneavoastră sau a altor informații disponibile. Este posibil ca anumite indicii să fie destul de ușor de sesizat de la începutul procesului, în timp ce altele pot deveni evidente abia într-o etapă ulterioară (de exemplu, în cazul diagnosticării unei boli grave) sau pot fi mai dificil de recunoscut (de exemplu, deteriorarea sănătății mintale a unui solicitant). Prin urmare, instrumentul ar trebui consultat din nou atunci când devin vizibile noi indicii.

Indiciile psihosociale: Ar trebui subliniat că utilizarea indiciilor din secțiunea „indicii psihosociale” nu constituie stabilirea unui diagnostic medical. La fel ca în cazul celorlalte indicii, aveți libertatea de a îl alege pe acela pe care îl considerați aplicabil, bazându-vă exclusiv pe opinia și pe experiența dumneavoastră de lucru cu solicitanții de protecție internațională: Această persoană, în comparație cu altele, pare a fi într-o stare depresivă, este retrasă, îi evită pe ceilalți? etc. Pe baza acestei identificări preliminare, ați putea constata că solicitantul trebuie direcționat către servicii suplimentare de evaluare și asistență.

Indiciile nu sunt în niciun caz concepute ca o listă de întrebări pe care ofițerul responsabil să le adreseze direct solicitantului. Puteți consulta secțiunile referitoare la „probe” pentru a afla mai multe despre modul în care aceștia pot fi detectați .

Ce cuprinde secțiunea „nevoi speciale”?

 

Fiecare categorie de nevoi speciale are o secțiune introductivă intitulată „Despre această categorie”, care prezintă anumite aspecte ale contextului categoriei și alte informații generale relevante pentru identificare și pentru nevoile speciale pe care le-ar putea avea solicitantul în cadrul procedurii de azil. Aceasta este urmată de o secțiune în care sunt enumerate toate indiciile asociate nevoii speciale respective și de o secțiune despre probele relevante care ar putea fi disponibile (de exemplu, o declarație personală sau probe medicale). Rezultatele afișate vă vor aminti, de asemenea, că există și alte categorii strâns legate de cele pe care le-ați selectat, deci pe care ar putea fi util să le adăugați și să le luați în considerare.

„Pasul al doilea”

Numărul de indicii selectate este afișat în dreptul categoriei (categoriilor) de persoane cu nevoi speciale cu care sunt corelate. În continuare trebuie să evaluați care dintre aceste categorii ar putea fi relevante pentru solicitantul respectiv; pe unele este posibil să le puteți exclude deja, pe baza informațiilor suplimentare disponibile în dosar. Desigur, numărul indiciilor selectate nu este o măsură directă a relevanței acestora; este firesc ca indiciile să difere ca importanță, lucru care nu se reflectă în instrumentul de față. De exemplu, selectarea categoriei „(copil) neînsoțit” este un indiciu foarte clar al faptului că solicitantul este un minor neînsoțit. În schimb, selectarea indiciilor „niveluri ridicate de surescitare” și „tulburări de somn” nu înseamnă neapărat că solicitantul a fost supus torturii, violului sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală, deși numărul afișat în dreptul acestor categorii ar fi mai mare decât cel din exemplul anterior. În multe dintre cazuri ar trebui să aibă loc o evaluare suplimentară, inclusiv prin mijloacele aflate la dispoziția ofițerului responsabil și chiar prin direcționarea către un specialist.

După evaluarea de la „pasul al doilea”, puteți selecta categoriile pe care le considerați relevante pentru a obține mai multe informații.

Acces direct

În unele cazuri, identificarea nevoilor speciale a avut loc deja și puteți accesa direct categoriile relevante, prin bifarea lor.

Ce cuprinde secțiunea „sprijin”?

După ce ați selectat categoria care vă interesează, puteți selecta etapa sau etapele relevante pentru a obține scurte orientări cu privire la posibilele măsuri de asigurare a garanțiilor procedurale speciale și/sau a sprijinului în materie de primire:

Fiecare etapă cuprinde diferite acțiuni (de exemplu, amenajarea sălii în care are loc interviul personal, îndrumarea către servicii medicale) pe care ofițerul responsabil trebuie să le aibă în vedere. Acțiunile propuse în instrumentul de față nu sunt definitive, putând fi necesare soluții individuale, însă recomandările succinte din aceste secțiuni oferă o idee asupra măsurilor considerate conforme cu standardele relevante ale UE în domeniu.

Deși sprijinul în materie de primire apare menționat alături de etapele procedurale, trebuie subliniat faptul că primirea nu este o etapă unică, iar sprijinul în materie de primire este relevant pe parcursul tuturor etapelor procedurii.