Dizabilitatea intelectuală  este caracterizată de limitări semnificative ale abilităților sociale și practice cotidiene. Dizabilitatea intelectuală  poate apărea la orice vârstă. În funcție de gradul și de specificul lor, unele forme de dizabilitate sunt vizibile și ușor de recunoscut, în timp ce altele pot fi identificate prin intermediul comunicării cu solicitantul. Dizabilitatea intelectuală nu trebuie confundată cu analfabetismul (lipsa sau insuficiența unei educații formale care să învețe persoana să scrie sau să citească).

Deficiențele de auz, problemele auditive sau surzenia desemnează afecțiunile persoanelor care se află integral sau parțial în imposibilitatea de a detecta sau de a percepe cel puțin anumite frecvențe sonore care, în mod normal, sunt audibile pentru majoritatea oamenilor. Uneori este posibil ca pierderea ușoară a auzului să nu fie considerată handicap.

Definiția termenului „vârstnic” diferă de la un stat membru la altul și se referă, în general, la vârsta cronologică. Constituie o bună practică analizarea conceptului de „bătrânețe” în raport cu circumstanțele din care provine solicitantul.