Atunci când se iau decizii cu privire la condițiile de cazare, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de interesul superior al copilului și de unitatea familiei (considerentul 22 din DCP reformată și articolul 9 din DCP reformată). 

Atunci când se evaluează oportunitatea regăsirii familiei din perspectiva interesului superior al copilului, trebuie obținută și luată în considerare opinia acestuia, în funcție de vârsta și de gradul său de maturitate. Atunci când se evaluează oportunitatea demarării procedurilor de regăsire a familiei, siguranța copilului trebuie să constituie un considerent primordial.

Ofițerul responsabil trebuie să solicite copilului, într-o manieră adecvată acestuia, să ofere informații relevante privind familia sa. Scopul și procedura de regăsire a familiei trebuie explicate copilului, el având libertatea de a-și exprima opinia în acest sens.  

Statele membre demarează procedura de regăsire a membrilor familiei minorului neînsoțit, dacă este necesar, cu ajutorul organizațiilor internaționale sau al altor organizații relevante, de îndată ce a fost depusă cererea de protecție internațională, protejând în același timp interesul superior al copilului.

Trebuie demarate procedurile de regăsire a membrilor familiei dacă minorul nu este însoțit de unul sau de ambii părinți și dacă se consideră că regăsirea familiei ar răspunde interesului superior al acestuia. 

Orice copil are dreptul de a întreține cu regularitate relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția cazului în care acestea sunt contrare interesului său [articolul 24 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale]. 

Se poate recurge la proceduri la frontieră sau la proceduri accelerate numai dacă în cadrul acestora se poate furniza sprijin corespunzător în raport cu nevoile speciale ale solicitantului [articolul 24 alineatul (3) din DPA reformată].

Dacă acest lucru este posibil în conformitate cu practica națională, aveți în vedere sexul solicitantului și/sau preferința acestuia în ceea ce privește sexul ofițerului de caz și al interpretului care urmează să i se aloce.

În sistemul național pot exista ofițeri de caz specializați în gestionarea cazurilor care vizează orientarea sexuală sau identitatea de gen. Deși este posibil să nu existe ofițeri specializați în gestionarea cererilor din partea persoanelor LGBTI, în cazul reatribuirii de gen, de exemplu, pot exista legi naționale aplicabile privind identitatea și divulgarea acesteia, pe care ofițerul trebuie să le cunoască. Consultați practica națională.

 În conformitate cu practica națională, pot exista ofițeri de caz specializați cărora trebuie să le fie repartizat cazul. Consultați practica națională.