În cazul solicitanților cu tulburări mintale, poate fi necesar ca ofițerul responsabil să recurgă la diferite măsuri practice pentru a asigura comunicarea cu solicitantul. În funcție de tipul și gravitatea tulburării mintale, ofițerul responsabil trebuie să utilizeze un limbaj adaptat, să repete, să aloce timp suplimentar solicitantului etc.
În cazul solicitanților vârstnici, poate fi necesar ca ofițerul responsabil să recurgă la diferite măsuri practice pentru a asigura comunicarea cu solicitantul (de exemplu, materiale tipărite cu scris de mari dimensiuni, aparate auditive).
În cazul solicitanților cu dizabilități, poate fi necesar ca ofițerul responsabil să recurgă la diferite măsuri practice pentru a asigura comunicarea cu solicitantul (de exemplu, interpretare în limbajul semnelor sau materiale tipărite cu scris de mari dimensiuni). În cazul solicitanților cu o dizabilitate intelectuală, în funcție de gravitatea acesteia, ofițerul responsabil trebuie să utilizeze un limbaj adaptat, să repete sau poate fi nevoie să aloce timp suplimentar solicitantului.
În funcție de vârsta și de gradul de maturitate al copilului, poate fi necesar ca adultului însoțitor să i se ofere anumite informații. Ofițerul responsabil trebuie să ofere instrucțiuni cuprinzând informații despre locul și modalitatea de depunere a cererilor de protecție internațională. De asemenea, acesta poate furniza informații suplimentare despre procedura de azil, precum și despre drepturile și obligațiile solicitantului.
În anumite cazuri, reprezentantul poate fi și el implicat în transmiterea informațiilor către copilul neînsoțit.
Minorilor neînsoțiți și reprezentanților acestora li se furnizează gratuit informații juridice și procedurale [articolul 25 alineatul (4) din DPA].
În conformitate cu practica națională, pot exista broșuri speciale sau alte materiale de informare (benzi desenate, materiale video etc.). Ofițerul responsabil trebuie să se asigure că utilizează un limbaj adaptat vârstei și gradului de maturitate al copilului.
Dacă este cazul, în funcție de circumstanțele personale, inclusiv vârsta și gradul de maturitate al copilului, ofițerul responsabil trebuie să furnizeze informații despre procedura de azil și despre drepturile și obligațiile copilului.
Statele membre se asigură că un minor are dreptul să depună o cerere de protecție internațională fie în nume propriu, în cazul în care are capacitatea juridică de a acționa în cadrul procedurilor conform legislației statului membru în cauză, fie prin intermediul părinților săi sau al altei persoane majore care este responsabilă pentru el, în temeiul legii sau al practicilor naționale din statul membru în cauză [articolul 7 alineatul (3) din DPA reformată].
În anumite situații poate fi necesar ca ofițerul din prima linie să ia legătura imediat cu autoritățile de aplicare a legii, în vederea garantării siguranței persoanei și a posibilei capturări a infractorului.